Studii 2008-2010 Universitatea de Artă și design, Facultatea Arte Plastice, specializarea sculptură, masterat, Cluj Napoca
2004-2008: Universitatea de Artă și design, Facultatea Arte Plastice, specializarea sculptură, Cluj Napoca
2000-2004: Liceul de Artă, sculptură, Târgu Mureș
1992–2000: Școala Generală, Sângeorgiu de Pădure
Maeștrii 2004–2008:
prof. univ. dr. Radu Marcel Moraru - prof. univ. dr. Alexandru Păsat - lect. univ. dr. Kolozsi Tibor
2000-2004: Gyarmathy János profesor de sculptură - Kiss Levente profesor de sculptură
Expoziții
2017 Expoziție de Grup a Breslei Barabás Miklós, filiala Mureș, Târgu Mures 2017 Expoziția Breslei Barabás Miklós, Muzeul de Artă, Cluj Napoca 2016 Expoziție de Grup 2015 Expozitia UAP filialei Tg Mureș ”Salonul de iarnă din 2014” in Galeria Arcade din Bistrița 2015 Expoziție de Grup "Zereda" , Miercurea Nirajulului 2014 Galeria U.A.P.”Salonul de iarnă”, Tg-Mureș 2013 “Bronzba öntve”(Turnat in Bronz) ed.a XIV expoziția Sympozionului de Bronz, Csongrad, Ungaria 2011 Expoziție de grup “Bronz in Csongrad” Timișoara ( Galeria de Artă Helios ) 2010: Expoziția studenților absolvenți la Expo Transilvania, Cluj Napoca 2009 Galeria U.A.P.”Salonul de iarnă”, Tg-Mureș 2008 Jul: Expoziția studenților absolvenți la Expo Transilvania, Cluj Napoca 2007 Expoziție individuală de grafică organizat de zilele Sfântu Gheorghe la Sângeorgiu de Pădure ( în castelul Rhédey) 2006 Expoziție de grup organizat de zilele Sfântu Gheorghe la Sângeorgiu de Pădure 2003 Expoziție de grup organizat de zilele Sfântu Gheorghe la Sângeorgiu de Pădure 2001 Expoziție de grup organizat de zilele Sfântu Gheorghe la Sângeorgiu de Pădure 2001-2004: Expoziție anuală a Liceului de Artă la galeria UAP, Târgu Mures
Tabere
2016 Sympozion de Bronz, Csongrad, Ungaria 2015 Sympozion de Bronz, Csongrad, Ungaria 2015 Tabăra de creație " Zereda" , Miercurea Nirajulului 2014 Sympozion de Bronz, Csongrad, Ungaria 2012 Sympozion de Bronz, Csongrad, Ungaria 2012 Sympozion “Art in Progress” , Fürstenfelbruck, Germania 2011 Tabăra de primăvară, Csongrad, Ungaria 2010 Sympozion de Bronz, Csongrad, Ungaria 2007 Tabăra de creație din Ősi, jud. Veszprém, Ungaria 2006 Tabăra de creație din Ősi, jud. Veszprém, Ungaria 2005 Tabăra de creație din Ősi, jud. Veszprém, Ungaria 2004 Tabăra de creație in Padureni, jud. Mures 2002 Tabăra de creație organizat de asociatia EMKE, Sovata
E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
"Desenele lui BARTIS Noémi cresc dinspre interior, aidoma cochiliilor melcilor. Spirala pe care o descrie cochilia este programată genetic. Chiar şi direcţia spiralei este codată în funcţie de specie. Cochilia creşte împreună cu melcul de-a lungul vieţii acestuia. Desenele seriei intitulate Cotidian diferă între ele exact în măsura în care diferă şi cochiliile melcilor; dar se pare că şi linia este codată în aceeaşi măsură în artistă. Liniile ei ne fac să simţim că ele pot şerpui şi undui numai astfel. Aceste instantanee despre viaţă, care acaparează într-o manieră organică suprafaţa cartoanelor, prezintă spaţiile şi faptele noastre cotidiene în monumentalitatea lor. Să nu ne imaginăm că gătitul sau dereticarea nu sunt acte măreţe. Lupta dusă cu aparatele electrocasnice pe câmpurile de bătălie dinlăuntrul locuinţelor noastre strâmte este într-adevăr demnă de imortalizare. Viaţa petrecută în cotloanele cartierelor de blocuri constituie o provocare chiar mai serioasă,decât comunicarea cu cei care trăiesc de asemenea aici
Microcomunităţile cartierelor şi microclimatul stabilit în jurul acestora apar în mostrele prelevate de BARTIS Noémi, care poate tocmai datorită caracterului lor necizelat înregistrează cu o sensibilitate aparte componentele familiarităţii. Interioarele locuinţelor ne primesc cu obiecte familiare şi cu mobila standard proprie unei anumite epoci; iar în aceste cămine locul central este bucătăria: spaţiul ce adăposteşte vatra familială. În schimb, dacă nu ne aflăm în apartamente, câte o inscripţie sau anumite spaţii specifice vieţii noastre (piaţa, cinematograful, discoteca) semnalează unde ne aflăm. România oferă cadrul cotidianului nostru furtunos, al spaţiilor dezordonate în care ne petrecem viaţa ‒ fiind totodată martora strădaniilor noastre de a transforma lumea în cămin. Dansăm, facem cumpărături, mergem la cinema – nu avem motive să ne plângem. Cu toate acestea, liniile la care mă refer sunt capabile să redea agitaţia, ce ne cuprinde datorită prezenţei permanente a neplăcerilor, care au devenit parte a vieţii noastre. Armonia se desăvârşeşte, dar şi haosul creşte – chiar în acelaşi loc. Yin şi Yang: opoziţia şi complementaritatea luminii şi întunericului. Liniile se dezlănţuie, de parcă ar dori să se desprindă, să scape de umbrele lor. Contururile amorfe proiectate de lumina stridentă din interiorul hipermarketului, umbrele cu lumini licărinde dispersate de globul de oglinjioare al discotecii sau petele pitite accidental pe strada însorită: umbra noastră ne însoţeşte indiferent de caracterul luminii. Poate că lipseşte doar în siguranţa căminului, a locuinţei. Fiindcă în fundalul fiecărui interior de locuinţă găsim fereastra; fereastra deschisă în timpul gătitului, al dereticării sau al spălării – ca interiorul să nu fie văduvit de exterior,să nu devină claustrare. Spaţiile lui Bartis Noémi au profunzime, iar această profunzime – ca orice adâncime, în general – nu este lipsită de pericole. Trebuie să învăţăm să trăim în profunzimile spaţiilor respective şi să împărtăşim această cunoaştere şi cu alţii. Există un singur tablou, în care cineva este solitar: un bărbat straniu, cu pipă şi pălărie. Mexicanul. Ne priveşte în ochi, de parcă ar poza ca model, iar în spatele său fierbe ceva aburind pe aragaz. Acest străin, cu cizmele de care s-a descălţat, întrupează de unul singur armonia: poziţia închisă a corpului sugerează solitudinea sa deplină şi calmă. Poate că ar trebui să adoptăm şi noi această atitudine, cea a Mexicanului. Cea a Creatorului în ziua a şaptea.
Seria de faţă ar putea constitui chiar şi reinterpertarea ilustraţiilor unui manual din era socialistă: ne înfăţişează funcţionarea societăţii prin intermediul activităţilor specifice unor pături societale şi grupe de vârstă. Dar un resort tocmai sare din maşina de spălat, când aceasta ne avertizează cu privire la terminarea programului de spălare. Ei şi, bărbatul tocmai apucă unul dintre sânii femeii, când ea poate că-i prepară cina. Deci nu vedem varianta cenzurată: noi trăim exact astfel! Desenele lui BARTIS Noémi ne trăiesc viaţa."
de LÁNG Orsolya
HU
"Élik az életünk"
Bartis Noémi képei mellé
"Bartis Noémi rajzai belülről, csigaház szerűen növekednek. A csigaház csavarodása genetikailag kódolt. Még a csavarodás iránya is kódolva van, fajok szerint. A csigaház egész élete során együtt növekszik a csigával. A Hétköznapok című sorozat rajzai épp annyira különböznek egymástól, mint a csigaházak, de a vonalvezetés mintha éppen annyira kódolva is lenne az alkotóban.Vonalain azt érezzük: csak így csavaroghatnak és tekereghetnek. Ezek az organikusan terjeszkedő életképek a maguk monumentalitásában mutatják meg hétköznapi tereinket és cselekedeteinket. Mert ne gondoljuk, hogy a főzés vagy a takarítás nem nagyszabású tett. Megküzdeni a háztartási gépekkel szűk lakásaink csataterénkiérdemli a megörökítés aktusát. A blokknegyedek zegzugaiban élni legalább akkora kihívás, mint szót érteni azokkal, akik ugyanitt élnek.
Ezek a mikroközösségek és a köréjük szerveződő mikroklímák jelennek meg Bartis Noémi egy-egy mintavételében, amelyek a maguk darabosságával nagyon érzékenyen rögzítik az otthonosság összetevőit. Ismerős tárgyaink és egy kor szabványbútorai köszönnek vissza a lakásbelsőkről, ahol legfontosabb helyszín a konyha mint a családi tűzfészek tere. A külső helyszíneken pedig
egy-egy felirat, illetve életünk jellegzetes terei (piac, mozi, diszkó) jelzik, hol járunk. Románia a helyszíne viharos hétköznapjainknak, fésületlen élettereinknek, és tanúja igyekezetünknek, hogy otthonná váljon számunkra a világ. Táncolunk, vásárolunk, moziba járunk – nincs okunk panaszra. Ezek a vonalak mégis vissza tudják adni azt a zaklatottságot, ami az életünk részévé vált bosszúságok állandó jelenléte miatt dúl bennünk. A harmónia és a káosz ugyanazon a helyen teljesedik ki, a Jin és Jang egymással szemben álló, mégis egymást kiegészítő fekete-fehérje. Tombolnak a vonalak, mintha eloldódni, árnyaiktól megszabadulni akarnának. A bevásárlóközpont éles fényével vetett amorf idomok, a diszkógömb tükröcskéivel szétszórt villódzó árnyékok, vagy az utcai napsütésben mintegy mellékesen meghúzódó foltok: árnyékunk ott van velünk mindenfajta fényben. Talán csak az otthon, a lakás biztonságában nincs. Mert minden lakásbelső hátterében ott az ablak, a főzés, a takarítás, a mosás nyitott ablaka, hogy a bent ne váljon kint-nélkülivé, vagyis bezártsággá. Bartis Noémi tereinek mélysége van, és ez a mélység – mint a mélységek általában – nem veszélytelen. Meg kell tanulnunk mélységükben élni, és ezt a tudást másokkal is megosztani. Egyetlen kép van, amin valaki egyedül van: egy furcsa, pipás-kalapos férfi. A Mexikói. Úgy néz velünk szembe, mintha modellt ülne, mögötte gőzölögve fő valami a kályhán. Ez az idegen, levetett csizmáival egymagában testesíti meg a harmóniát, zárt testtartásában magánya teljes és nyugodt. Talán ilyennek kéne lennünk, mint ez a Mexikói. Mint Isten a hetedik napon.
Ez a sorozat akár egy szocialista tankönyv illusztrációinak újragondolása is lehetne, bemutatja a társadalom működését, a különböző társadalmi rétegek és korcsoportok jellemző tevékenységein keresztül. Csakhogy a mosógépből éppen kiugrik a rugó, miközben a program végét jelzi. Na és a férfi éppen megfogja a nő mellét, amikor az talán éppen a vacsoráját készíti. Ez mégsem a cenzúrázott változat, mi tényleg így élünk.
Bartis Noémi képei élik az életünk."
(n. 1992) a absolvit Universitatea de Arte Plastice din Cluj-Napoca. Locuiește și lucrează în Târgu Mureș, iar în prezent lucrează la proiectarea și designul ușilor de mobilier din MDF, ca designer grafician la Nett Front, o afacere a familiei.
„În paralel, încerc să-mi fac timp și pentru lucrările mele care se combină cu experiențele mele legate de sau din industria lemnului, care are legătură cu grafica tradițională de fapt. Am observat că tehnologia cu care prelucrăm la firma noastră ușile de mobilier este un fel de multiplicare care vine din grafică”, mi-a spus Beatrix.
Tehnici preferate:
"Am foarte multe, de la creion până la tehnici așa zis inventate (ca și desenatul cu scotch-ul). Câteva pe care le folosesc foarte des: desenez/copiez cu hârtie de indigo: prima dată trebuie să fac fotografii cu telefonul meu, să am o colecție de imagini personale, după care fac un colaj în photoshop, printez imaginile și copiez doar detaliile pe care vreu eu să fie mai bine evidențiate sau pur și simplu pentru mine e de ajuns să ilustrez doar o anumită parte din imagine, asta transformă toată compoziția și atmosfera, dar și sugerează ideea mea de „trăim în lipsă de timp” – tot ce facem trebuie făcut repede și bine ca să fie pe placul celorlalți măcar vizual. Asta vreau să ilustrez cu spațiile albe lăsate libere. Îmi place să folosesc materiale din care pot să tai diferite forme pentru colaj de exemplu folie PVC, hîrtie colorată manual, sârme, cabluri, scotch etc. Îmi place foarte mult stilul lui Henri Matisse, pe care l-am studiat foarte mult.
Preocupari:
"Dualitatea în orice sens și context. Orice ar face omul întotdeauna totul poate fi simplificat pe două idei de bază… două sfârșituri/extreme… sau poate o excepție este cea în care filozofia spune că nu poți să zici că ceva, de exemplu: Dumnezeu, nu există, deci ideea de existență poate că nu are nimic opus… nu există moarte numai o transformare care diferă în principalele proprietăți.
Omul și natura. De ce nu putem trăi în mai mare simbioză și armonie. Eu cred că problematica asta cu organic și artificial explică foate multe din viața noastră de zi cu zi.
Întrebări existențiale."
